Deşi a fost operat la spitalul „Sf. Pantelimon” din Focşani la scurt timp după producerea accidentului, a fost „închis” pur şi simplu, din cauză că nu i se putuseră localiza sursele multiplelor hemoragii interne. Abia doctorii de la Bucureşti i-au redat viaţa, însă nici aici problemele nu au fost eliminate complet. Mai mult, au apărut altele. Dar să o luăm cu începutul.

„Mi-am dus motocicleta de-a lungul şi de-a latul Europei, n-am avut probleme niciunde, dar mi s-a întâmplat aproape de casă. Pe 18 iulie 2015 am avut un accident de motocicletă, între Burca şi Cucuieţi. Nu îmi aduc aminte nimic, amnezia e totală pentru secunda aceea. Este frustrant să nu îţi poţi aminti. Şi nimeni nu a putut stabili ce s-a întâmplat cu exactitate. Procesul-verbal a fost întocmit de poliţie pe supoziţii, pentru că nici martorii nu au putut relata mare lucru. Imediat după accident am fost adus la Spitalul din Focşani, unde am fost deschis în mod repetat, dar medicii nu reuşeau să îşi dea seama de unde provenea hemoragia multiplă. Prognosticul medicilor, comunicat familiei, era sumbru. Cu greu, familia i-a convins pe medici să mă transfere la Bucureşti, pentru că eram în şoc hemoragic, cu tensiunea arterială 5 – 5,5, deci netransportabil, în opinia doctorilor. Cu telefoane şi rugăminţi la nişte oameni cu suflet bun şi cu oarece influenţă, cu semnătura fostei soţii, care, spre norocul meu, încă îmi poartă numele, am fost urcat într-un elicopter şi dus la spitalul Floreasca din Bucureşti. Din câte mi-au povestit, şi procedurile cu transferul au fost anevoiase, familia a plecat la Bucureşti cu maşina şi au ajuns la spital înaintea elicopterului. La Floreasca am fost deschis din nou şi m-au salvat cumva, chiar dacă pronosticul avea să rămână rezervat pentru multă vreme. La Focşani se ajunsese la capătul competenţelor şi al dotărilor şi nu îmi dădeau nicio şansă de supravieţuire. La Bucureşti, în cea mai mare parte, doctorii şi-au făcut treaba. În final, după mai multe operaţii, echipa de medici a reuşit să oprească ultima hemoragie internă, care a fost greu de localizat. Apoi, după vreo două săptămâni de la accident, m-am trezit din comă”, rememorează Nicu Panaitescu, pentru CANCAN.RO, SITE-UL NR. 1 DIN ROMÂNIA. (VEZI ŞI: A învăţat meserie de la un sticlar surdo-mut. Creează globuri de Crăciun în casa părintească!)

„M-au trimis acasă cu bazinul sfărâmat, cu femurul încălecat şi uretra ruptă”

După intervenţiile de la Floreasca, în sfârşit, familia avea speranţe mai mari. Dar … „Din păcate, echipa de la ortopedie… nici nu ştiu cum să calific ce au făcut”, îşi caută cuvintele Nicu. Pe scurt, nu va mai merge niciodată normal şi va trăi cu dureri atroce toată viaţa. „De la început, la ortopedie la Floreasca mi-au fost puse fixatoarele de bazin si de femur incorect. Intervenţia a fost făcută pentru că ulterior, după perioada critică, ar fi trebuit să mă opereze din nou, pentru a-mi fi fixate bazinul şi femurul. Dar m-au chinuit degeaba cu fixatoarele, m-au ţinut aşa şi după ce a trecut perioada critică. Pentru ca, în final, atât să îmi spună: că sunt stabil. Ortopezii m-au trimis acasă cu bazinul sfărâmat, cu femurul încălecat şi uretra ruptă. Nu a existat nicio comunicare între medicii ortopezi şi pacient sau familia lui. Mie nu mi-a arătat nimeni cum era bazinul meu, nu mi-a recomandat nimeni să merg la un alt specialist, să merg să mă operez în altă parte.Mi-au spus doar atât: să merg acasă şi să încerc să stau în fund. Pe biletul de externare scria «ameliorat», fără nicio recomandare de intervenţie chirurgicală ulterioară. În octombrie 2015 am plecat de la Floreasca, îmi amintesc că era o zi cu soare. Nici nu îţi imaginezi ce bucurie simţi ca, după o perioadă atât de lungă de stat în spital, în terapie intensivă, să simţi soarele cum îţi încălzeşte faţa, chiar dacă doar pentru trei minute, între ieşire şi uşa ambulanţei”, mai spune Nicu Panaitescu, ale cărui necazuri au continuat, însă, mult după externare. Şi continuă încă. (CITEŞTE AICI: Este angajată ca arhivar, dar… Povestea uluitoare a coafezei de la ”Românii au Talent”)

Tratamentul pentru infecţiile intraspitaliceşti i-a distrus auzul

Nu doar intervenţia ortopezilor s-a lăsat cu sechele. Nicu avea să afle ulterior că un alt tratament – cel cu antibiotice – i-a adăugat alte chinuri. „De la Floreasca am luat tot ce înseamnă infecţii nosocomiale: Klebsiella, Piocianic, stafilococi… nici nu le mai ştiu pe toate. Plus două escare urâte, rele, pe care am reuşit să le vindec abia după jumătate de an, cu studiu intensiv pe internet, pansamente scumpe cu argint şi aşa mai departe. Dar infecţiile intraspitaliceşti nu reacţionează la antibioticele clasice, astfel că a fost nevoie de tratament cu alte medicamente, cu efecte adverse crunte. Efecte despre care nu m-a avertizat nimeni”, spune vrânceanul „şi iată că acum auzul meu e pierdut în proporţie de 60% şi tinitusul (ţiuit puternic permanent în ureche, n.r.) este una din sechelele greu de suportat”.

„La «Sf. Ioan» – unde am fost operat la femur şi uretră – am continuat cu Amikozitul administrat deja săptămâni întregi la Floreasca, antibiotic pentru infecţiile luate din spital. Iar recomandarea medicilor a fost ca şi acasă să îmi fie administrat. Abia ulterior am aflat, citind prospecte online, că acest tratament a fost administrat pe o perioadă mult mai lungă decât recomandă producătorul şi, mai mult decât atât, unele din asistentele de la spital l-au administrat incorect, direct în branulă, cu seringa, şi nu perfuzabil, de-a lungul a cel puţin 30 de minute – conform instrucţiunilor. Unul din efectele secundare era tocmai pierderea de auz şi tinitus. Nimeni nu m-a avertizat în acest sens. Când am realizat ce se întâmplă şi de ce, era deja prea târziu şi problema a devenit ireversibilă”, a explică Nicu, pentru CANCAN.RO, SITE-UL NR. 1 DIN ROMÂNIA. (VEZI ŞI: Mărturii terifiante. A scăpat din lagărele lui Ceauşescu, iar azi…)

Refuzat de medici

Se întâmpla la finele lui 2015 – începutul lui 2016, moment până la care Nicu Panaitescu încercase cu disperare să găsească pe cineva dispus să îl opereze la femur şi bazin. De ce? „Chiar şi după ce am fost externat de la Floreasca şi «Sf. Ioan», eu nu mă puteam ridica din pat, nu mă puteam întoarce de pe o parte pe alta. Am avut nevoie constant de ajutorul soţiei, care mi-a fost alături în toată această perioadă. Nu ştiu dacă îşi poate imagina cineva de câtă putere şi dăruire este nevoie ca să ajuţi un om în situaţia mea, imobil în pat pentru mai mult de un an, fără măcar să poată merge la baie. Împreună, am căutat spitale prin ţară, unde puteam fi ajutat. Abia am găsit la «Sf. Ioan» din Bucureşti un medic milostiv care m-a operat – în decembrie 2015. Dar mi-a operat doar femurul şi uretra – bazinul nu era de competenţa lor. Sigur că tija şi şuruburile a trebuit să le cumpăr de la o firmă recomandată de medici, dar asta nici nu mai e aşa de important. Iar mai departe, mult timp, toţi medicii contactaţi (la mai multe clinici mari din Bucureşti şi Timişoara) au refuzat să îmi repare bazinul. Pe de o parte, pentru că, la o fractură atât de complexă şi de veche, dacă ar fi încercat să îl aducă la geometria iniţială, riscam o paralizie a picioarelor. Apoi, eu încă eram infectat, aveam în continuare bacterii rezistente în sistem. Şi escarele nevindecate erau un risc. Aşa că am trimis documente şi la clinici din străinătate – una din Istanbul şi două din Italia. Iar singurul care a zis că mă operează a fost un profesor de la Roma, contra unei sume de 40.000 – 45.000 euro. O sumă pe care nu mi-o permiteam. Şi, chiar dacă mă împrumutam, de unde îi dădeam înapoi? În final, am găsit un neurochirurg la MedLife, care a spus că îmi poate fixa bazinul la spate, dar doar în poziţia nenaturală în care era la acel moment. Partea stângă a bazinului meu este şi acum cu 4,5 centimetri mai sus… Am acceptat această variantă, iar pe 21 noiembrie 2016 am fost operat la MedLife, unde intervenţia a costat 12.000 de euro. Dar şi pentru a fi operat, comunicarea cu cei de la MedLife a durat un an. Abia după ce analizele mi-au ieşit bine şi am scăpat de escare şi infecţii m-au acceptat. După operaţie am luat-o de la capăt cu imobilizarea în pat. Am mers la două controale până acum, urmează să merg la al treilea, cel de un an. Medicii trebuie să se asigure că implanturile sunt la locul lor, nu au fost respinse de organism şi există semne de sudare a fracturii de sacrum”, mai spune Nicu. (CITEŞTE AICI: În urmă cu 32 de ani, l-a declarat mort la naştere, iar azi… E uluitor ce s-a întâmplat cu un copil abandonat de mamă în maternitate)

Afecţiuni ireversibile

Nicu Panaitescu poate explica în termeni medicali starea sa, care nu îi va mai permite niciodată să meargă normal. Mai simplu, spune că, după accident, corpul său a încercat să „repare” cum a putut bazinul. Astfel că, între fragmentele osoase distanţate s-a format ţesut fibros (pseudartroză). Ţesut în care sunt încorporaţi şi nervii, astfel încât orice intervenţie prin care s-ar încerca îndepărtarea acestuia ar duce, cel mai probabil, la paralizia picioarelor.
„Nu o să scap niciodată de sechelele de mobilitate şi nici de cele neurologice. Am o durere neuropată severă şi permanentă, ceea ce înseamnă că picioarele mele, de la mijloc în jos, sunt atât amorţite, cât şi dureroase. Durerea maximă o simt în degetele de la picioare, tălpi şi glezne. Neurologii au mari dificultăţi în a stabili originea durerii, în orice caz va trebui să mă obişnuiesc cu ea, nefiind vindecabilă nici în România, nici în altă parte. După cum am spus, şi urechile îmi sunt afectate. Iar toate aceste lucruri sunt ireversibile. Ce aş putea reproşa medicilor este lipsa de comunicare. Chiar în condiţiile în care s-au cheltuit vreo 8.000 de euro pe plăţi «informale», medicamente şi materiale sanitare în timpul internării la Floreasca, ortopezii mei n-au catadicsit să-mi spună ce se petrece de fapt şi ce soluţii aş avea! Dacă mi-ar fi spus de la început că ar trebui să merg altundeva sau măcar, pe parcursul spitalizării la Floreasca, mi-ar fi arătat o imagine cu bazinul sfărâmat,  poate aş fi avut şansa să aduc bazinul la forma iniţială. Apoi, ar trebui să existe protocoale care să evite infecţiile acestea crunte, formarea şi agravarea escarelor şi alte nenorociri. Am întâlnit în sistem şi oameni buni, dar şi pe unii care ar trebui să facă alte meserii. Sunt recunoscător doctorilor care nu m-au lăsat să mor, asistentelor şi infirmierelor care n-au ţipat şi au făcut ce-au putut în condiţiile date. Recunoştinţa mea merge, desigur, şi către familia extinsă şi prietenii care mi-au fost aproape şi m-au ajutat. Este şi o problemă cu decontarea serviciilor medicale. Casa de Sănătate a refuzat să-mi deconteze banii plătiţi la Medlife. Eu înţeleg că legea spune că se decontează doar furnizorii de servicii cu contract. Dar dacă singurul furnizor care a acceptat să mă opereze nu are contract cu Casa de Sănătate, ce fac eu ca pacient asigurat? Pe mine toate spitalele publice m-au refuzat şi, pentru operaţia de la MedLife, am împrumutat acei bani. Într-un fel poate sunt norocos că am din ce să trăiesc, să supravieţuiesc. Când eram complet imobilizat la pat a trebuit să mă pensionez medical, sunt încadrat la gradul I. Urmează să fiu reevaluat în curând. Toată viaţa am muncit şi am plătit asigurări medicale. Până în 1992 am fost electrician, apoi am început să lucrez pentru firme vest-europene, în special de transport internaţional. La ultima slujbă am lucrat aproape 15 ani, ca manager al unei astfel de firme aparţinând unor suedezi. Dar, la acest moment, în starea în care sunt, cine să mă angajeze? Am şi o vârstă… Iar afecţiunile mele nu îmi permit să stau mult timp nici măcar în şezut. Aş putea să lucrez doar de acasă, dar ce?”, se întreabă retoric Nicu Panaitescu. (NU RATA, AICI: Mărturii şocante făcute de sportiva ”notată” cu 10 înaintea Nadiei. Cum a fost umilită o mare gimnastă a României după ce s-a retras! I-au oferit un post de…)

Deşi ar fi de înţeles, Nicu nu are resentimente faţă de cei care s-au arătat nepăsători cu el. Ia restul de viaţă care i s-a dat după accident ca pe un cadou de la Dumnezeu şi de la oameni şi vrea doar să trăiască cât poate de normal în condiţiile date. Şi trage speranţe ca statul să îi plătească măcar cheltuielile pe care le-a suportat la ultima intervenţie, în condiţiile în care era asigurat, sistemul public de sănătate l-a abandonat cu oasele rupte, iar banii împrumutaţi trebuie restituiţi.

Cine deţine informaţii despre acest subiect este rugat să ne scrie la [email protected] sau pe Whatsapp la 0741 CANCAN (226.226)

NICOLETA CRISTEA